Lenuța Filipoi – Viața omului Versuri

Blog Coffe31
Versuri
Lenuța Filipoi – Viața omului

Am încercat să dau culoare
Unui covor de frunze într-o zi fără soare
Cum încearcă un om, când are o supărare,
În păcat să nu coboare.

Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.
Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.

Anii se duc, se duc în zbor
Până rămâi la mână amintirilor
Rămâi martorul lor, chiar dacă ele dor
Ești actorul din decor.

Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.
Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.

Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.
Viața omului e ca un anotimp,
E ca frunza pomului, ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată.